Precizarea noţiunii de comerciant prezintă un mare interes practic. Calitatea de comerciant implică un statut juridic diferit de cel al necomercianţilor, cu consecinţe deosebite asupra raporturilor juridice la care participă:
a. legea instituţie anumite obligaţii pentru comercianţi, considerate obligaţii comerciale, astfel, înainte de începerea comerţului, comerciantul este obligat să ceară înmatricularea în registrul comerţului, iar în cursul exercitării şi la încetarea comerţului să ceară înscrierea în registru a menţiunilor privind actele şi faptele a căror înregistrare este prevăzută de lege; orice comerciant are obligaţia să ţină anumite registre de contabilitate (art. 22 C. com) şi de asemenea să desfăşoare activitate comerciala în condiţiile unei concurente loiale;
b. legea instituie o prezumţie de comercialitate; toate actele şi operaţiunile săvârşite de comerciant sunt prezumate a fi fapte de comerţ şi deci supuse legilor comerciale (art.4 C.com);
c. actele comerciale încheiate de comerciant sunt supuse unor reguli speciale, derogatorii de la regimul actelor juridice civile;
d. în cazul încetării plaţilor pentru datoriile sale comerciale, comerciantul poate fi declarat în faliment; procedura falimentului este aplicabilă numai comercianţilor ea nu se aplică necomercianţilor, chiar dacă s-au obligat prin acte comerciale;
e. comercianţii pot participa la constituirea unor camere de comerţ şi industrie, ca organizaţii autonome, destinate să promoveze şi să apere interesele lor;
f. comercianţii sunt supuşi impozitului pe profitul realizat prin activitatea comercială;