Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 defineşte contenciosul administrativ ca “activitatea de soluţionare, de către instanţele de contencios administrativ competente potrivit legii, a litigiilor în care cel puţin una dintre părţi este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul prezentei legi, fie din nesoluţionarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim” (art.2 alin.1 lit.e).
Putem aşadar observa că definiţia legală a contenciosului administrativ, formulată în concordanţă cu opiniile exprimate de doctrina de drept administrativ, este structurată pe mai multe paliere:
a. este o activitate de soluţionare a unui litigiu dintre o autoritate publică şi alte entităţi publice sau private;
b. activitatea este realizată de instanţe de contencios administrativ;
c. conflictul juridic soluţionat de instanţele de contencios administrativ se poate naşte fie din emiterea sau încheierea unui act administrativ (1), fie din nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri (2), fie, în fine, din refuzul nejustificat de a rezolva cererea (3).
Sediul materiei contenciosului administrativ în dreptul român. Contenciosul administrativ român îşi are sediul materiei în Constituţie, în legea generală a contenciosului administrativ, precum şi în legi speciale.
Astfel, art.52 alin.1 al Constituţiei din 1991 revizuite în 2003, chiar dacă nu foloseşte expres noţiunea de „contencios administrativ”, descrie esenţa acestei instituţii juridice: „persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, este îndreptăţită să obţină recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului şi repararea pagubei”. În alineatul 2 al aceluiaşi text constituţional, se precizează că prin lege organică vor fi stabilite condiţiile şi limitele exercitării acestui drept.
Textului menţionat i se adaugă cel al art.123 alin.5, care consacră faza jurisdicţionalizată a controlului de legalitate exercitat de prefect asupra actelor autorităţilor locale.