• Pe 30 aprilie, în plina desfasurare a Bataliei Berlinului, dictatorul german Adolf Hitler si sotia lui Eva Braun s-au sinucis în bunkererul Fuhrerului. Braun se casatorise cu Hitler cu doar câteva ore mai înainte de a se sinucide. În testamentul sau, Hitler îl desemna pe Karl Donitz ca succesor si nou Reichsprasident(“Presedinte al Reichului”) iar pe Joseph Goebbels îl numea Reichskanzler(“Cancelar al Reichului”). Goebbels s-a sinucis însa pe 1 mai 1945, lasându-i lui Dönitz toata responsabilitatea negocierii capitularii. Dönitz l-a rugat pe Ludwig von Krosigk sa accepte functia de Reichskanzler, dar acesta a acceptat numai cu conditia ca titulatura functiei lui sa fie aceea de “prim ministru al guvernului”.
• Pe 1 mai, generalul SS Karl Wolff si comandantul Armatei a 10-a germane, generalul Heinrich von Vietinghoff, au semnat cu Aliatii occidentali, dupa negocieri îndelungate, secrete si neautorizate, (care au fost considerate de Uniunea Sovietica o tentativa de semnare a unei paci separate), o întelegere de capitulare neconditionata a fortelor germane din Italia (2 mai).
Batalia Berlinului s-a încheiat pe 2 mai. Pe aceasta data, generelalul de artilerie Helmuth Weidling, comandantul Zonei defensive a Berlinului, a predat în mod neconditionat capitala generalului Armatei Rosii Vasili Ciuikov. În aceiasi zi, comandantii Grupului de Armate Vistula, Kurt von Tippelskirch si Hasso von Manteuffel s-au predat alaturi de subordonatii lor Aliatilor occidentali.
• Pe 4 mai 1945, feldmaresalul britanic Bernard Law Montgomery a primit din partea amiralului Hans-Georg von Friedeburg predarea neconditionata a fortelor germane din “Olanda, nord-vestul Germaniei, inclusiv din Insulele Frisiane si Heligoland si alte insule, din Schleswig-Holstein si din Denmarca… inclusiv a tuturor vaselor maritime din aceste zone”. Cum amiralul Karl Dönitz era si comandantul operational al unora dintre aceste forte, capitularea acestora a fost considerat un semnal al faptului ca razboiul european s-a încheiat.
• Pe 5 mai, Dönitz a ordonat tuturor submarinelor germane sa înceteze operatiunile militare si sa se reîntoarca la bazele lor. La ora 14:30, generalul Hermann Foertsch a capitulat cu toate fortele dintre muntii Boemiei si râul Inn în fata generalului Jacob L. Devers, comandantul Grupului al 6-lea de armate americane. La ora 16:00, feneralul Johannes Blaskowitz, comandantul trupelor germane din Olanda s-a predat generalului canadian Charles Foulkes în prezenta Printului Bernhard, comandantul Fortelor militare olandeze din interior. În Dresda, gauleiterul Martin Mutschmann a facut cunoscut ca pe frontul de rasarit urma sa fie lansata o ofensiva de proportii. Doar doua zile mai târziu, Mutschmann a fost luat prizonier de trupele sovietice în timp ce încerca sa fuga din fata înaintarii Armatei Rosii.