Unirea Principatelor,in conditiile impuse de Conventia de la Paris,a fost in primii ani infaptuita doar in persoana domnitorului,alesul Moldovei si al Tarii Romanesti.Cu inalta pricepere politica insa,Alexandru Ioan Cuza a reusit sa obtina recunoasterea diplomatica a Europei pentru dubla sa alegere,desi a trebuit sa lucreze inca o vreme in doua capitale-Iasi si Bucuresti-cu doua guverne,cu doua adunari si nu arareori stanjenit de Comisia Centrala de la Focsani.Constient de sarcinile istorice care ii reveneau,Cuza a actionat cu perseverenta in vederea dezvoltarii castigurilor obtinute,izbutind sa convinga puterile asupra necesitatii desavarsirii actului implinit la 5 si 24 ianuarie 1859:constituirea unei singure administratii cu sediul central la Bucuresti,devenit capitala Romaniei,a unui guvern si Adunari unice.La 24 ianuarie 1862,s-a instalat la Bucuresti guvernul unicsi s-a convocat Adunarea reprezentativa a tarii,dupa ce,in decembrie 1861, domnitorul fusese in masura sa dea proclamatia in care declara:”Unirea este indeplinita,nationalitatea romana este intemeiata…alesul vostru va da astazi o singura Romanie”.
Unirea Principatelor reprezinta un moment de cea mai mare importanta in lupta poporului nostru pentru faurirea statului national roman,constituind unul dintre cele mai de seama evenimente din istoria Romaniei.Personalitatea lui Alexandru Ioan Cuza,domnul Unirii,privita din aceasta perspectiva,impune respectul si recunostinta generatiilor de azi si de maine pantru marile sale fapte,care l-au asezat definitiv in familia glorioasa a domnitorilor si voievozilor ce s-au ilustrat prin patriotismul lor fierbinte in luptele pentru neatarnare si pastrare a fiintei nationale,ca si a integritatii-in limitele posibilului-teritoriului locuit de romanii din toate provinciile istorice.