Parlamentul, poate, la cererea unui sfert dintre membrii săi, să constituie o comisie temporară de anchetă pentru a examina, sub rezerva atribuţiilor conferite prin Tratat altor instituţii sau organisme, afirmaţiile de infracţiune sau de rea-administrare în aplicarea dreptului comunitar, afară dacă faptele afirmate sunt în discuţie în faţa unui organ de jurisdicţie şi, de asemenea, cât timp procedura jurisdicţională nu este terminată.
Pe de altă parte, este asigurat şi un drept de petiţionare, potrivit art. 194 şi art. 195 CE, pentru orice cetăţean al Uniunii, precum şi pentru orice persoană fizică sau juridică rezidentă sau având sediul său statutar într-un stat membru. Acest drept este un element de noutate absolută în dreptul comunitar, ca urmare a modificărilor aduse prin Tratatul de la Maastricht (art. 21 CE).
O poziţie importantă în valorificarea dreptului la petiţionare este deţinută de mediatorul numit de Parlament şi abilitat să primească plângerile ce provin de la persoanele menţionate şi care sunt relative la cazurile de rea-administrare în acţiunea instituţiilor sau organismelor comunitare, cu excepţia Curţii de justiţie şi Curţii de primă instanţă în exercitarea funcţiilor lor jurisdicţionale (art. 195 par. 1).