Peste 500 de muşchi —aşa numiţii muşchi scheletici—se ataşează de oasele noastre. Muşchii se inseră pe oase prin intermediul prelungirilor numite ligamente. În timpul mişcării, muşchii corespunzători se contractă, deplasând osul care aparţin de aceştia. Muşchii şi oasele formează împreună cele mai mari sisteme organice ale organismului nostru: Sistemul osos şi muscular.
Scheletul este flexibil datorită articulaţiilor care unesc oasele. Unele articulaţii sunt însă fixe, oasele fiind sudate între ele la nivelul marginilor, astfel încât par a fi un singur os. Aşa de exemplu, osul pereche al bazinului (osul coxal) este format de fapt din trei oase: porţiunea superioară este iliumul, partea inferioară anterioară este pubisul, iar cea posterioară este ischiumul. La noi născuţi şi la copii, aceste oase se pot deplasa puţin unul faţă de celălalt, dar până la maturitate se osifică complet.
O altă categorie importantă a legăturilor inter osoase este articulaţia mobilă, dar măsura mişcării este variabilă. Cea mai mare articulaţie a organismului nostru, articulaţia genunchiului de exemplu funcţionează ca o balama permite înainte şi înapoi a gambei, dar nu permite mişcări laterale şi orientate înainte. La fel funcţionează şi articulaţia degetelor.
Articulaţiile coxo-femurală, dintre osul bazinului şi femur, este o articulaţie numită sferică sau liberă: suprafaţa sferică a corpului articular al femurului se potriveşte în cavitatea articulară a bazinului. Această structură conferă o mobilitate a articulaţiilor permiţând mişcări ample înainte, înapoi şi lateral. La fel este articulaţia umărului (între humerus şi spată).