Ca o consecinta a pozitiei sale geografice, Romania este o tara cu o diversitate biologica ridicata, exprimata atat la nivel de ecosisteme, cat si la nivel de specii.
Cu exceptia marilor zone agricole si a unor ecosisteme terestre si acvatice aflate sub impactul negativ al unor surse de poluare, in care se inregistreaza modificari ale structurii si dinamicii diversitatii biologice, restul mediului natural se pastreaza in parametrii naturali de calitate, oferind conditiile necesare conservarii diversitatii biologice specifice.
Deoarece sistemele ecologice sunt sisteme functionale cu organizare complexa, in general, modificarile structurale la nivelul acestora nu sunt sesizabile de la un an la altul, doar in cazul unor accidente ecologice majore si pe termen scurt, ulterior, prin eliminarea factorului perturbator mediul natural se poate reface.
Datorita lipsei punerii in practica a sistemului de monitoring integrat care sa includa si monitorizarea diversitatii biologice, nu exista date concrete pe baza carora sa se poata face o analiza reala a starii acesteia, cu exceptia unor specii salbatice care fac obiectul unor programe si proiecte de
cercetare ale structurilor universitare, muzeelor, institutelor de cercetare, precum si ale unor organizatii neguvernamentale specializate.