Multi cercetători atribuie îmbătrînirea unei acumulări de erori. S-a emis ipoteza că dacă în codul de sintetizare a proteinelor intervine o modificare anormală provocată de o cauză străină, de pildă agresiunea unui virus, a unei radiatii, moleculele de proteine care se vor sintetiza în continuare vor purta acelasi defect pe care l-a imprimat prima proteina lezată. Nici această supozitie încă nu a putut fi demonstrată stiintific din cauza imperfectiunii metodelor de cercetare, a aparaturii de investigatie.
Majoritatea cercetătorilor sunt de acord însă că în celulele unui organism viu se acumulează o serie de substante organice active care, cu timpul, devin unbalast inactiv ce supraaglomerează celulele respective, care pîna la urmă mor. Una dintre aceste substante care provoacă moartea celulei ar fi colagenul ale cărei fibre odată cu vîrsta se îngroase , îsi pierd elesticitatea si mobilitatea.
Tulburările aparatului genetic care duc la îmbătrînirea organismului nu se instalează oriunde, ci exclusiv în genele numite gene care au rolul de a porni si opri activitatea celorlalte gene operatie asemănătoare cu cea a unui buton cu ajutorul căruia sunt bransate si debransate dintr-o dată mii de relee. Indiferent de cauzele care o provoacă, îmbătrînirea este un proces foarte contradictoriu deoarece chiar dacă numărul celulelor active scade pîna la un anumit nivel, în schimb celulel care continuă să functioneze normal preiau din mers sarcina celor căzute.